CAUZELE DEPENDENTEI DE ALCOOL

Dr. Lucian Vasilescu - Medic primar psihiatru - Seful Sectiei XVI – Toxicomanii, Spitalul Clinic de Psihiatrie «Prof. Dr. Alexandru Obregia», Bucuresti

MODEL BIO-PSIHO-SOCIAL
(singurul care ofera posibilitatea intelegerii acestui fenomen complex si a initierii unui tratament eficient)

  • Cauzele dependentei de alcool sunt multiple;
  • Primul pas al tratamentului este evaluarea complexa, din punct de vedere biologic, psihologic, socio-familial, cultural;
  • Dependenta este multidimensionala: cand evaluam severitatea unei probleme nu ne uitam doar la cantitatea de alcool si la frecventa consumului, ci si la declinul sau progresul in alte arii de viata cu probleme;
  • Tratamentul este strict individualizat;
  • Distrugerea obisnuintelor este un proces continuu;
  • Tratamentul de succes nu consta in abstinenta, ci in alegerea si atingerea unui obiectiv adecvat (abstinenta, moderatie, imbunatatirea functionarii socio-profesionale, reducerea riscurilor asociate consumului de alcool etc.).


Exista oare un tratament eficient al alcoolismului?
Din punct de vedere teoretic, in fata unui pacient alcoolic, exista numeroase optiuni:

I) Apetenta pentru alcool (pofta de a bea) este un obiectiv principal al tratamentului chimioterapic. S-au propus multe medicamente, dar, din pacate, nu prea stim daca ele actioneaza specific pe pofta de alcool, sau amelioreaza doar depresia si anxietatea ce insotesc cvasiconstant alcoolismul. Intr-adevar, tratarea complicatiilor psihiatrice (si mai ales a depresiei si anxietatii) poate in mod indirect diminua nevoia de a bea. Cele mai folosite sunt: antidepresivele serotoninergice (fluoxetina – Prozac, citalopramul, fluvoxamina – Fevarin, sertralina), acamprosatul, sarurile de litiu, buspirona – Spitomin. Trebuie subliniat faptul ca totusi nu exista nici un medicament care sa duca la disparitia totala a apetentei pentru alcool la un dependent. Medicamentele citate nu sunt inutile; ele ii permit medicului sa abordeze cu pacientul sau problema alcoolului, a complicatiilor, a necesitatii unui tratament si sa stabileasca o relatie terapeutica pe termen lung.
II) Cura de dezgust cu apomorfina, metronidazol sau cu disulfiram (Antalcol), mult folosita in secolul trecut nu prea mai este utilizata in prezent, datorita efectelor secundare importante si a unei eficiente pe termen lung mai mult decat discutabile.
III) Psihoterapiile. Diverse tehnici psihoterapeutice sunt utilizate atat in momentul sevrajului, cat si pe termen lung. La spital sau in centre specializate de alcoologie sunt folosite practic toate tipurile de psihoterapii (individuale sau de grup, institutionale, socioterapii, fie ele de orientare psihanalitica, comportamentala sau de familie). Cele mai bune rezultate pare sa dea psihoterapia de sustinere, care pentru multi reprezinta partea esentiala a tratamentului pe termen lung. Ea poate fi condusa doar de un practician disponibil, rabdator, directiv fara rigiditate, capabil sa orienteze subiectul in orice moment al evolutiei sale spre structurile sau terapeutii cei mai indicati. O mentiune particulara o merita grupurile de auto-ajutorare a bautorilor, dintre care Alcoolicii Anonimi (A. A.) este cel mai cunoscut (aproximativ 2 milioane de membri in toata lumea).
IV) Abstinenta poate fi atinsa, dar mentinerea ei este mult mai problematica, recaderea fiind regula. Este bine cunoscuta butada lui Mark Twain: «Nimic mai simplu decat sa te lasi de fumat, eu am facut-o de cel putin 100 de ori»…in acest domeniu al mentinerii abstinentei isi gasesc intreaga valoare masurile reale de reinsertie si reabilitare sociala; din pacate, aici mai este mult de lucru in tara noastra.


Pagina 1 2 3